Bibliotecă
Filtrate după tip: studiu științific. 24 rezultate pe pagină, cu link către sursa originală.
Filtrare1
11748 de resurse din 11750 · afișate 49–72 · pagina 3/490
Review: CA crește reziliența la secetă, eficiența apei și a nutrienților; subliniază nevoia de adaptare locală și utilaje adecvate pentru semănat în mulci.
Pe termen scurt, ZT + leguminoase (ex. mung) îmbunătățesc indicatori de calitate a solului (SOM, P, K) și populația microbiană față de convențional — relevant pentru sisteme uscate.
Zimbabwe, climă semi-aridă: mulciul și intercalarea cresc apa din sol prin reducerea evaporării și a scurgerii; beneficiile apar rapid când acoperirea este menținută.
Review: cea mai mare parte a levigării apare în afara sezonului de vegetație; cover crops, fertilizare țintită și benzi tampon reduc exportul de N — cu eficacitate dependentă de biomasă și climă.
Analiză pe date românești: oleaginoasele și sistemele minimum/no-till cresc carbonul humic, fertilizarea cu azot are cel mai puternic efect, iar producțiile la cereale pot scădea la trecerea în no-till.
Experiment în SE României: sistemul de conservare reduce densitatea buruienilor cu circa 31% și crește diversitatea floristică față de arătura clasică.
Studiu pe termen lung în NE României: no-till îmbunătățește agregarea (WSA 88,41%), dar producția de grâu rămâne mai mare la arătură (6070 vs. 4285 kg/ha).
Pe soluri din NE României, minimum-till și no-till cu gestionarea paielor cresc carbonul organic (+6–19%), azotul total (+2–12%) și potasiul asimilabil (+2–5%).
Sinteză a literaturii: cover crops, lucrare redusă, rotații diverse și integrarea animalelor acționează prin agregare, biomasă microbiană și cicluri C/N pentru refacerea solului.
În rotația orez–grâu–mung, practicile de conservare modifică comunitățile fungice: crește diversitatea funcțională și potențialul de simbioză față de arătura intensă.
Evaluare a mulciului viu, a cover crops și a resturilor: acoperirea continuă sprijină agregarea, retenția de apă și serviciile agroecologice pe termen mediu.
Simulări europene: rotațiile diverse și lucrare redusă cresc stocurile de SOC diferit în funcție de climă — efecte mai puternice în zone temperate umede decât în cele aride.
Urmărirea eliberării de N din cover crops către sfecla de zahăr: sincronizarea mineralizării cu cererea culturii principale este critică pentru a evita deficitul sau levigarea.
Date on-farm din Elveția: inputurile organice și intensitatea culturilor de acoperire se corelează pozitiv cu creșterea anuală a SOC.
În condiții semi-aride, biocharul și compostul îmbunătățesc reținerea apei, agregarea și activitatea biologică, cu sinergii când se aplică împreună.
Hartă națională SUA: tipul de sol și clima explică o parte mare din variația SOC, dar managementul (lucrare, acoperire, resturi) rămâne factorul pe care fermierul îl poate schimba.
Review despre legătura dintre acoperirea permanentă, stocurile de C și indicatorii de sănătate a solului ca pachet de adaptare–atenuare climatică.
Sinteză europeană: potențialul tehnic de sechestrare diferă puternic între țări; estimările naționale oferă ținte mai realiste decât ratele globale unice.
Analiză globală: potențialul de C prin management mai bun al arabilului este mare, dar spațial eterogen; climatele temperate uscate au câștiguri mai lente.
Rețea europeană cu sit și în România: lucrare de conservare modifică chimia solului și comunitățile microbiene, cu răspunsuri dependente de sit și climă.
No-till crește SOC cu ~11% și POC cu ~20%; sistemele integrate cultură–animale (ICL) arată sinergii pentru fracțiile POC și MAOM.
Gramineele, leguminoasele și amestecurile nu alimentează la fel fracțiile POM și MAOM; alegerea tipului funcțional direcționează soarta carbonului în sol.
Review comprehensiv: cover crops reduc eroziunea și levigarea, pot crește SOC și diversitatea, dar cer management atent al apei, terminației și costurilor.
Evaluare a 53 de practici: circa 54% din arabil e potrivit pentru cover crops; barierele de adoptare (cunoaștere, utilaje, risc) rămân decisive.